Costumul popular românesc este, în general, bogat decorat, cu broderii cu motive geometrice de culoare roşie sau neagră. Prin unitatea sa de stil, costumul popular românesc aminteşte de veşmintele dacilor, aşa cum sunt înfăţişaţi pe basoreliefurile monumetelor romane, construite după ocuparea Daciei.

În prezent, costumul naţional se mai poartă în anumite ocazii - nuntă, târguri sau sărbători populare, duminica şi la marile sărbători religioase - în regiunile în care s-a păstrat tradiţia (fostele „ţări” din evul mediu: munţii Apuseni, Maramureşul şi Ţara Oaşului, regiunea Vâlcea, zona munţilor Făgăraş, Ţara Vrancei, văile Argeşului şi Oltului, munţii Bistriţei, Bucovina etc).

Cămaşa populară purtată de femei este confecţionată din in alb, cu şiret în jurul gâtului şi mâneci lungi şi ornată cu broderii fine. Aşa este reprezentată şi în celebrul tablou al pictorului francez Henri Matisse. În Maramureş, specificul acestei piese de îmbrăcăminte constă în chiar simplitatea ei: broderii puţine şi decolteu pătrat. 

Fusta, croită din pânză groasă de culoare închisă, este purtată peste poale din pânză albă. În diversele regiuni, fusta are croieli şi elemente decorative diferite: dreaptă, strânsă pe corp, cu diverse ornamente metalice ţesute pe dos în Bucovina şi Moldova; mai bogat colorată cu roşu, albastru şi verde pe fond negru în Muntenia; din două bucăti, purtată una în faţă şi alta în spate, cu sau fără ciucuri, sobre, eventual cu fir de mătase în Transilvania centrală; dreaptă sau plisată, dintr-o bucată sau din două, cu motive decorative variate în Oltenia. În Maramureş, fusta ţărănească este croită dintr-o ţesătură cu decoraţiuni formate din alternanţa unor benzi orizontale roşii şi negre.

Conform tradiţiei, femeile căsătorite îşi acoperă capul cu o maramă fină, o simplă basma albă decorată cu dantelă, ori cu un batic înflorat, pe fond alb. Bătrânele poartă basma neagră sau ştergar alb.

Cojocul fără mâneci sau pieptarul este foarte decorativ. Purtat atât de femei cât şi de bărbaţi şi copii, cojocul este croit din stofă sau din piele de oaie, fiind minuţios brodat cu motive florale şi geometrice, cu margini din blană neagră de jder. În Maramureş, culoarea lui poate fi şi închisă, iar încărcătura broderiilor contrastează cu simplitatea şi albeaţa celorlate piese ale costumului.

Pantalonii bărbăteşti, numiţi “cioareci”, “iţari”, “izmene” sau “gaci” sunt în general albi sau negri (culoarea naturală a lânii); pot fi ornaţi sau nu cu broderii de culoare albă sau neagră. În Maramureş, pantalonul larg şi scurt, este fixat la talie cu un chimir sau brâu.

Căciula din blană de oaie, cea mai răspândită piesă a costumului naţional românesc, este înlocuită în Maramureş cu o simplă pălărie neagră. Doar anumite regiuni (Oaş şi Bistriţa-Năsăud) păstrează tradiţia pălăriilor garnisite cu pene multicolore.